Un calculator numeric modern este, în linii mari, un set de comutatoare electronice. Aceste comutatoare sunt utilizate pentru a reprezenta şi a controla circuitul datelor elementare, numite unităţi binare (biţi). Datorită caracterului “deschis” sau “închis” (on sau off) al informaţiei binare şi al căilor de semnale folosite de calculator, trebuia găsit un comutator electronic eficient. Primele calculatoare electronice utilizau lămpile pe post de comutatoare şi, cu toate că lămpile au funcţionat, ele au generat multe probleme.
Lămpile erau ineficiente pe post de comutatoare. Consumau foarte mult curent electric şi degajau o cantitate enormă de căldură ceea ce reprezenta una din problemele importante ale primelor sisteme de calcul. De asemenea, lămpile erau şi extraordinar de nesigure; în sistemele mari ceda câte una din două în două ore.