Observaţii sistematice, făcute în delfinării şi staţiuni experimentale, au arătat că delfinii formează frecvent grupuri mai mult sau mai puţin numeroase.Dintre acestea, cel mai constant pare a fi grupul format din femela adultă şi puiul de un an, cu care înoată şi se joacă împreună. Grupul este atât de intim sudat, încât dacă animalele sunt despărţite, încetează să se alimenteze şi dau semne de ”suferinţă”. După aproximativ 4 luni, puiul devenit independent, intră în relaţii cu alţi pui de aceeaşi vârstă şi cu alte femele.
De asemenea, este bine conturată gruparea animalelor în situaţii neobişnuite: la apariţia unui obiect de dimensiuni mari sau la auzul unui sunet puternic, delfinii se strâng în grup, scoţănd un şuerat puternic, de alarmă.
Delfinii se găsesc într-o permanentă mişcare. Numai ceva “nou”, neobişnuit, care ar putea însemna pericol, reduce activitatea pe care o desfăşoară, practic, fără întrerupere. Îndeosebi pentru animalele tinere jocul constituie o parte însemnată a acestei activităţi.Acest comportament complex, ia la delfini forme diferite: sărituri, împingerea cu botul a obiectelor de cauciuc sau de lemn care sunt aruncate în apă, urmărirea altor indivizi, o asevărată hârjoană colectivă. Uneori, ţinând capul in jos bat ritmic cu coada, la suprafaţa apei. Aceste mişcări particulare ale cozii sunt considerate ca echivalente bătăii din picioare, pe care o efectuează cimpanzeii în cursul dansurilor.