Cu epoca Lui Alexandru Macedon începe o nouă etapă, a cincia în istoria civilizaţiei greceşti numită “elenistică” de la numele de “elenişti” care se dădea orientalilor elenizaţi. Este o perioadă de cultură şi de civilizaţie, cu o configuraţie stilistică sensibil diferită de cea anterioară, clasică.
Cronologic, perioada elenistă se situează între 323 î.e.n. , data morţii lui Alexandru Macedon, şi anul 30 î.e.n., data sinuciderii ultimei regine a Egiptului elenistic, Cleopatra. Caractere perioadei sunt bine definite. Aria dominaţiei greceşti se întinde acum din Sicilia până în India, şi din ţinuturile Mării Negre până în Egipt. În locul micilor poleis apare state imense ca teritoriu şi populaţie. Din punct de vedere politic, predomină regimurile monarhice absolutiste. “Supusul” i-a locul “cetăţeanului,” şi palatul regal, “Adunării poporului”. Tradiţionala distincţie dintre greci şi “barbari” nu mai are acum nici un sens. Centrul de greutate al lumii greceşti se transferă în zona Egiptului şi a Asiei Minore.