In jurul anului 350 i.Hr., Aristotel a incercat sa raspuna intrebarii „cum sunt creati copii?” spargand un ou de gaina si observand anatomia acestuia, ajungand la concluzia ca cee ce se observa in interiorul oului avea sa se dezvolte si sa apara puiul. Nu toti oamenii de stiinta din antichitate au fost insa de acord cu el. Secena, de exemplu, sustinea ca spermatozoidul porneste cu cate un om intreg in el, ceea ce inseamna ca celulele nu trebuia sa se combine pentru a da nastere altor celule si organe ci ca ele existau deja. Desi teoria nu era corecta, invatatii vremii erau de acord cu acesta.
Teoria lui Scena a fost considerata valida pana cand oamenii de stiinta au descoprit ca doar oul fertilizat se poate dezvolta si forma un organism viu. Au aparut apoi intrebari despre modul in care se dezvolta anumite parti ale organismului viu.
In anul 1859, Darwin publica „Originea speciilor din punctul de vedere al selectie naturale”, o lucrare stiintifica care le-a dat de gandit celor care credeau ca Dumnezeu este creatorul fiintelor vii, fiind primul care care a initiat teoria evolutionista, conform careia oamenii au evoluat din maimute. Darwin insa, nu a putut explica de ce copiii seamana atat de bine cu parintii.