L.R. este creatorul romanului liric românesc, supranumit “romancierul gloatei” sau “psihologul gloatei”.
În literatura universală a contribuit la îmbogăţirea tipologiei rurale fiind situat alături de polonezul Raymond ( care a luat premiul Nobel pentru romanul Ţăranii ), E.Zola şi chiar Balzac.
L.R. se încadrează şi în rândul scriitorilor creatori a unor romane de război în care este subliniată drama celor care refuză războiul ca: Eric M. Remarque ( Nimic nou pe frontul de vest ), Barbusse ( Frontul ), E. Hemingway ( Adio arme ) întrucât în romanul Pădurea spânturaţilor prezintă o dramă psihologică provocată de primul răz. mondial.
1. În 1920 L.Rebreanu piblică romanul Ion despre care criticul E. Lovinescu a afirmat că este un adevărat “triumf al prozei obiective româneşti”, în care este creat un tip generic de ţăran care acţionează sub impulsul instinctului de stăpânire a pământului. Eroul romanului este un ţăran care ascultă de “glasul pământului”, iubirea sa pentru pământ fiind înnăscută care este o trăsătură psihologică. Tema romanului o constitue lupta pentru pământ aunui ţăran sărac din Ardeal, care încearcă să scape de săracie prin căsătoria cu o fată bogată.
2. În 1922 L.R. publică Pădurea spânzuraţilor , un roman psihologic care prezintă drama de conştiinţă trăită de un tânăr ofiţer român, Apostol Bologa, care nevoit să lupte împotriva români- lor încearcă să dezerteze din armata austroungară, dar este prins şi spâzurat ca trădător.