Observat pentru prima oara de H. Hertz (1887), studiat experimental de Philip Lenard (1902), efectul fotoelectric nu a putut fi explicat in cadrul teoriei clasice a luminii. Energia cinetica cu care electronul paraseste metalul sub actiunea radiatiei luminoase ar trebui, conform teoriei clasice, sa fie direct proportionala cu intensitatea undei incidente. O serie de experimente au aratat insa ca energia cinetica a fotoelectronilor nu depinde de intensitatea luminii; cresterea intensitatii radiatiei incidente duce doar la cresterea numarului de fotoelectroni. In schimb variatia frecventei radiatiei incidente modifica energia cinetica a fotoelectronilor.