Somnul este starea opusa starii de veghe si este caracterizat prin scaderea reactiilor adaptative si reactiilor senzorio-motorii fata de mediul inconjurator. Hess considera ca somnul are o functie vitala fiind un fenomen pozitiv, avand rolul de a reimprospata organismul si de a preveni epuizarea.
Functia biologica a somnului consta in relaxara organismului, iar functia psihologica este reprezentata de faptul ca dispare, in timpul somnului, interesul pentru ceea ce se intampla in jur.
Atunci cand oganismul este privat de somn, acesta este suprasolicitat, epuizandu-se rezervele functionale ale organismului, aparand confuzia, dezorientarea si iritabilitatea.
Chiar daca somnul reprezinta o functie vitala pentru organism, perioada pe care organismul o dedica somului nu trebuie sa fie exagerata ci in linii normale.
Modul in care se comporta organismul in starea de veghe si cea de somn a fost studiata pe animale. S-a observat astfel ca, in starea de veghe, activitatea electrica a scoartei cerebrale are ritmuri de mica amplitudine dar frecvente in timp ce, in starea de somn, ritmurile electrice ale scoartei cerebrale sunt lene si de amplitudine mare. Somul se produce prin scaderea afluxului senzorial spre deosebire de starea de veghe care este rezultatul activitatii organismului.