Eşecul experimentului lui Michelson a fost o lovitură extrem de puternică pentru întreaga comunitate ştiinţifica a lumii. Faptul că nu a fost observată nici o deplasare a franjelor de interferenţă, aparent a dat fizica înapoi cu câteva secole. După toate încercările de a formula o teorie a eterului universal valabilă, se părea că eterul pur şi simplu nu există, sau nu “vroia” să se arate. Imposibil ! au spus fizicienii, lumina trebuie să aibă un mediu specific prin care se propagă.
Salvarea teorie eterului a venit din partea fizicianului Hendrik Antoon Lorentz (1853-1928) care a făcut o presupunere extrem de îndrăzneaţă pentru acele vremuri, mai exact aceea conform căreia toate corpurile în mişcarea lor prin eter, interacţionează cu acesta, eterul producând astfel o presiune pe direcţia mişcării.