Imposibil de a fi confundată cu un alt animal, imposibil de a nu recunoscută imediat de toată lumea, veveriţa ocupă un loc de frunte în povestirile despre animale, datorită aspectului caracteristic şi temperamentului vioi şi jucăuş. Are corpul suplu şi alungit, cu lungimea până la 30cm, iar coada, care este stufoasă şi ţinută îndoită ca o literă “S”, are 20cm. Greutatea corpului este cuprinsă între 250 - 400g. Blana este alcătuită din două rânduri de peri, puful şi spicul, şi este foarte moale şi mătăsoasă. Culorile sunt foarte diferite, de la roşu-cărămiziu până la brun-cenuşiu închis. Pe partea ventrală, blana este albă. Urechile sunt mari şi ascuţite, cu smocuri de peri lungi la vârf, în special după năpârlirea pentru iarnă. Picioarele anterioare au câte 4 degete (tetradactile) şi cele posterioare câte 5 degete (pentadactile), fiind prevăzute cu unghii ascuţite şi puternice, excelente pentru căţărat. Este comună în toate pădurile de deal şi munte precum şi în unele din zona de câmpie, dar este răspândită mai mult pe versantul sudic al Carpaţilor Meridionali. Mediul cel mai prielnic veveriţei îl constituie pădurile de răşinoase cu fructificaţie abundentă, pădurile de foioase în amestec cu răşinoasele. Este frecventă în apropierea livezilor şi-n parcurile mari. Cu toate că uneori pot fi văzute mai multe veveriţe în acelaşi arbore, acest fapt se datorează fie căutării hranei, fie epocii de împerechere, veveriţa fiind un animal singuratic. Veveriţa devine matură sexual la vârsta de un an, iar perioada de împerechere durează din luna Ianuarie până în luna aprilie. După o gestaţie de 5 săptămâni şi jumătate, ea fată 3-7 pui, lipsiţi de vedere timp de o lună. Aceştia rămân în cuib vreme de încă 2 săptămâni. Deci perioada de alăptare este de 6 săptămâni.