Virusul este definit ca fiind un agent patogen care, odata aflat in contact cu celulele vii, provoaca boli infectioase. Are dimensiuni foarte mici (dimensiuni submicroscopice, 12-300 nanometri) putand fi observat doar cu ajutorul microscopului electronic.
Virusurile au o structura total diferita de a celorlalte microorganisme. Acestea sunt alcatuie dintr-un singur acid nucleic, acidul nucleic putand fi ARN sau ADN, invelit intr-o capsula de proteine numita capsida – inreg corpul fiind numit nucleocapsida; la unele virusuri poate exista si un al doilea invelis, de aceasta data lipoproteic, numit peplos. Aceasta structura extrem de simpla a virusului nu-i da acestuia posibilitatea sa creasca si sa se dezvolte pe cont propriu (din acest motiv nu poate fi numit celula vie deoarece nu indeplineste nicio caracteristica a fiintelor vii, nu are metabolism propriu). Pentru a se dezvolta el trebuie sa paraziteze o celula gazda.
Pasteur a fost primul care a vorbit despre virusuri, incercand sa demonstreze ca boala turbarii este cauzata de un virus, dar nu a reusit sa demonstreze existenta acestora. Cel care a reusit sa demonstreze existenta virusurilor a fost W.M. Stanley (1935), care a izolat o proteina formata dintr-un singur acid si invelis proteic ce provoca boala numita mozaicul tutunului. Virusurile au inceput a fi studiate pentru prima data, cu ajutorul microscopului electronic, abia in 1939 de catre G. Kausche, E. Pfankuch și E. Ruska.